Definita cuvantului stoicism
STOICÍSM s.n. 1. Curent filozofic creat de Zenon în sec. IV î.e.n. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și liniștea spiritului. 2. Tărie, fermitate sufletească în fața greutăților vieții. [Pron. sto-i-. / cf. fr. stoïcisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stoicism
PANELENÍSM s. n. doctrină politică care preconiza unirea tuturor populațiilor elenice într-un singur stat. (< fr. panhellénisme) Vezi definitia »
MICROBÍSM s. n. 1. stare de infectare a organismului cu microbi. 2. pasiune exagerată pentru ceva. (< fr. microbisme) Vezi definitia »
PTIALÍSM s.n. Prezența ptialinei în cantitate neobișnuită în salivă; salivație excesivă; sialoree. [< fr. ptyalisme]. Vezi definitia »
FILISTINÍSM s.n. Concepție de filistin; atitudine, purtare, gândire de filistin. [Cf. fr. philistinisme]. Vezi definitia »
FENOMENALÍSM s.n. Concepție filozofică idealist-agnostică care susține că esența obiectelor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile numai manifestările exterioare ale lucrurilor, fenomenelor. V. agnosticism. [Var. fenomenism s.n. / < germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme]. Vezi definitia »