Definita cuvantului stoicism
STOICÍSM s.n. 1. Curent filozofic creat de Zenon în sec. IV î.e.n. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și liniștea spiritului. 2. Tărie, fermitate sufletească în fața greutăților vieții. [Pron. sto-i-. / cf. fr. stoïcisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stoicism
GLOBALÍSM s.n. 1. Proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente. 2. Metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente. [Cf. it. globalismo]. Vezi definitia »
ELECTROGALVANÍSM s. n. 1. electricitate galvanică produsă prin mijloace chimice. 2. aplicare terapeutică a curentului galvanic. (< fr. électrogalvanisme) Vezi definitia »
AUTOHTONÍSM s. n. Ansamblu de trăsături autohtone; p. ext. exagerare a trăsăturilor specifice unei colectivități naționale. [Pr.: a-u-] – Autohton + suf. -ism. Vezi definitia »
TRITEÍSM s.n. Doctrină care susținea că trinitatea ar fi fost formată din trei persoane și trei esențe. [Pron. -te-ism. / < fr. trithéisme]. Vezi definitia »
POLISILOGÍSM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încât concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme]. Vezi definitia »