MANÁDĂ s.f. Nume dat în Spania medievală unei trupe de oameni înarmați conduse de rege sau de om bogat. [< fr. manade, sp. manada]. Vezi definitia »

ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum).- Zămos (= zemos) + suf. -iță. Vezi definitia »

poghibálă, poghibále, s.f. (reg.) 1. om de nimic, om rău, pușlama, secătură, derbedeu; ștrengar. 2. om slab sau vită slabă. 3. lighioană, dihanie. 4. rămășiță de la snopii de cereale fără spic. Vezi definitia »

STALACTÍTĂ s.f. 1. Formație calcaroasă în formă de con alungit, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imită în mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pică]. Vezi definitia »

UȘCIOÁRĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioáră s. f.] – Ușiță + suf. -ioară. Vezi definitia »