ȚÁGLĂ s.f. Semifabricat de oțel, cu secțiunea pătrată, obținut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel]. Vezi definitia »

MANDÓLĂ/MANDÓRĂ s. f. 1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută. 2. variantă a mandolinei. (< it. mandola) Vezi definitia »

PALMATÚRĂ s. f. malformație congenitală a mâinii constând din reunirea printr-o pieliță a degetelor. (< fr. palmature) Vezi definitia »

METILCELULÓZĂ, metilceluloze, s. f. Eter metilic al celulozei, obținut prin tratarea celulozei, în mediu alcalin, cu sulfat sau clorură de metil. – Din fr. méthylcellulose. Vezi definitia »

FAȚĂ ecran, meclă, moacă, muian, mutră. Vezi definitia »