Definita cuvantului coită
cóită (-te), s. f. – 1. Cățea. – 2. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Pușcariu, Dacor., VIII, 117). Înainte, Pascu, Etimologii, 22, se gîndise la lat. coita.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coită
LONGRÍNĂ, longrine, s. f. Grindă de lemn, de oțel sau de beton armat, folosită drept cofraj lateral pentru o îmbrăcăminte rutieră de beton, în cursul executării acesteia. ◊ Longrină de deraiere = șină de oțel fixată paralel cu șinele căii ferate, pe poduri și la curbe, pentru a reduce pericolul de deraiere. – Din fr. longrine. Vezi definitia »
SMICURĂTÚRĂ s. f. (Banat, Var.) Smicăraie. (din smâc1) Vezi definitia »
TIGRÉSĂ s.f. (Liv.) Tigroaică. [< fr. tigresse]. Vezi definitia »
CENTÍMĂ s. f. valoare bănească, a suta parte dintr-un franc, leu vechi etc. (< fr. centime) Vezi definitia »
Vocabulă ce sugerează ideea că opera/creația nu este un privilegiu doar al „aleșilor”, ci ea rămâne accesibilă oricărui individ ce își asumă integral condiția umană. Altfel spus: egală accesibilitate la absolut, rezultatul fiind emanciparea ontologică a entității umane. Vezi definitia »