ciorobáră, ciorobắri, s.f. (reg.) 1. coțofană, ciorcușă, țarcă. 2. (la pl.) lișițele carului. Vezi definitia »

TRĂISTÍCĂ, trăistici, s. f. Trăistuță. – Din traistă + suf. -ică. Vezi definitia »

RÚMBĂ s.f. Dans modern de origine cubană, cu ritm sincopat și cu mișcare rapidă; melodia acestui dans. [< fr., sp. rumba, germ. Rumba]. Vezi definitia »

VÍPLĂ s. f. Aliaj de oțel cu crom și nichel, inoxidabil și rezistent la acizi, întrebuințat în tehnica dentară. – Din germ. Wiepla. Vezi definitia »

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Piesă sau dispozitiv folosit într-o instalație pentru realizarea unei legături mecanice. ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. (Înv.) Serviciu dintr-o unitate militară care se ocupa cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura). Vezi definitia »