BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa. Vezi definitia »

STAT³(O)-, -STÁT, -STÁTIC elem. „echilibru”; „care stă drept”, „care oprește”; „static”. (< fr. sta/o/-, -stat, -statique, cf. gr. statos, statikos) Vezi definitia »

FOLIÁT, -Ă adj. 1. Cu frunze, cu foi. 2. (Chim.) Dispus în lame subțiri. [Pron. -li-at, pl. -ați, -ate. / < fr. folié]. Vezi definitia »

ARMÁT, -Ă adj. 1. înarmat. ◊ (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos. 2. forțe ĕ = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări. ◊ (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare. 3. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere. 4. (despre beton) prevăzut cu o armătură. (< fr. armé) Vezi definitia »

EPIGNÁT s. m. monstru cu un cap incomplet atașat de maxilarul superior al capului principal. (< fr. épignathe) Vezi definitia »