MAGIÚN s. n. Pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, p. ext., a altor fructe (fără adaos de zahăr). – Din tc. macun. Vezi definitia »

BARBÚN (‹ ngr.) s. m. Pește teleostean marin, răspîndit în M. Neagră, mic (14-23 cm), de culoare roșiatică, cu înotătoare aurii, cu două mustăți lungi sub falca inferioară și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). Vezi definitia »

TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun. Vezi definitia »

SCHIÁUN, schiaune, s. n. (Rar) Scheunătură. [Pr.: schia-un] – Din scheuna (derivat regresiv). Vezi definitia »

TUTÚN, (2) tutunuri, s. n. 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și moi, de un verde-închis, cu flori trandafirii reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Compus: tutun-turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. Frunzele de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. (Înv.) Pachet de tutun (2). [Var.: tiutiun s. n.] – Tc. tütün. Vezi definitia »