Definita cuvantului zăcătoare
ZĂCĂTOÁRE, zăcătóri [și zăcătoáre] s. f. 1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Denumită și piatră zăcătoare = (într-o moară de apă) piatră (fixă) aflată în partea inferioară a morii, deasupra căreia se rotește piatra alergătoare (mobilă). 4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) Loc la stână unde se odihnesc oile după muls; staniște. (din zăcea) [și DLRLC]
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăcătoare
dusoáre, dusóri, s.f. (reg.) 1. transport, cărătură. 2. șir de flori brodate pe ie. Vezi definitia »
DEZOLÁRE s. f. 1. tristețe, jale, mâhnire adâncă. 2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu. (< dezola) Vezi definitia »
NITRÁRE s. f. introducere a grupării nitro în molecula unui compus organic; nitrație. (< nitra) Vezi definitia »
FRANCIZÁRE s.f. Acțiunea de a franciza și rezultatul ei. [< franciza]. Vezi definitia »
PALETIZÁRE s.f. (Mar.) Metodă de manipulare și de transportare a mărfurilor prin folosirea paletelor (4). [După fr. palettisation]. Vezi definitia »