EMPIRÉU s.n. Partea superioară a cerului, unde se credea că se află reședința zeilor; locașul zeilor. [Pron. -reu. / cf. fr. empyrée, it. empireo, gr. empyrios – înfocat]. Vezi definitia »

FOLIACÉU, -ÉE, foliacei, -cee, adj. Care seamănă cu o frunză, de consistența și de culoarea unei frunze. [Pr.: -li-a-] – Din fr. foliacé, lat. foliaceus. Vezi definitia »

haldéu (-ále), s. m. – Păgîn. – Var. haldău. De la caldeo, prin intermediul ngr. χαλδαïος (Iordan, BF, IV, 179). Vezi definitia »

EMPIRÉU s. n. (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești, unde se credea că se află locașul zeilor; reședința zeilor. – Din fr. empyrée, it. empireo. Vezi definitia »

ACULÉU, aculei, s. m. Ghimpe, spin. – Din lat. aculeus. Vezi definitia »