NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător. Vezi definitia »

NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Ne- + cunoscător. Vezi definitia »

PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. Vezi definitia »

cuvântător, cuvântători s. m. (intl.) 1. procurator. 2. avocat. Vezi definitia »

ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă; agresor. – Din ataca + suf. -tor. Vezi definitia »