Definita cuvantului subiect
SUBIÉCT s.n. 1. Materie, chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbește. ♦ Pricină, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a întâmplărilor ce se petrec în desfășurarea unei narațiuni epice sau dramatice. 2. Partea principală a unei propoziții care indică cine îndeplinește sau cine suferă acțiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecăți despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat. // s.m. (Fil.) Omul ca ființă înzestrată cu conștiință și voință. [Pron. -bi-ect. / < lat. subiectus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu subiect
ACT s. n. 1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă. ♦ a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe. 2. document, înscris oficial. ♦ ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces. 3. diviziune a unei opere dramatice. (< fr. acte, lat. actum) Vezi definitia »
ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. (Despre plante sau despre tulpina lor) Ridicat drept în sus; vertical. – Din lat. erectus. Vezi definitia »
REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet]. Vezi definitia »
DIALÉCT s.n. 1. Ramificație teritorială a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) o deosebesc de limba comună a întregului popor și de alte ramificații teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon. 2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pron. di-a-. / < fr. dialecte, lat. dialectus, gr. dialektos – grai]. Vezi definitia »
INCOMPLÉCT, -Ă adj. v. incomplet. Vezi definitia »