Definita cuvantului coleașă
coleáșă s. f. – 1. Terci. – 2. Mămăligă. – Mr. culeaș. Origine necunoscută. Apare în mai multe limbi sl. (bg. kuljaša, sb. kùliješ, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kuleš, ceh. kulaše, gulaše); (Cihac, II, 68; Iordan, Dift., 77), dar nu pare a fi cuvînt autentic sl., cf. Berneker 642. Este greu de susținut din mag. köles „mei” (Weigand, Jb., XVI, 222; Gáldi, Dict., 88), dacă se are în vedere răspîndirea cuvîntului; totuși, trebuie să aibă legătură cu mag. gulyas › rom. gulaș „terci cu sos și carne”. – Der. coleșer, s. n. (mestecău de mămăligă); coleși, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coleașă
CICLOCORÍZĂ s. f. diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare. (< fr. cyclochorise) Vezi definitia »
CUNÚNĂ, cununi, s. f. 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze (sau de lumină) = aureolă. Cunună de munți (sau de dealuri, de păduri) = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc. 2. Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (în război și la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faimă, renume. 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios. 4. Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc. 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului. – Lat. corona. Vezi definitia »
SALICILÍNĂ s. f. Substanță medicamentoasă extrasă din scoarța de salcie1 cu însușiri febrifuge și antireumatice. – Cf. germ. Salizin. Vezi definitia »
HISTOLÍZĂ, histolize, s. f. (Med.) Distrugere a țesuturilor. – Din fr. histolyse. Vezi definitia »
ASCULTĂ SULETE PIERDUT CUMPLITA MEA POVAȚĂ Vezi definitia »