Definita cuvantului substanță
SUBSTÁNȚĂ s.f. 1. Denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimică omogenă. ♦ Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ♦ Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (Fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esență, esențial. [< fr. substance, cf. lat. substantia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu substanță
SÓLĂ1, sole, s. f. Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole. Vezi definitia »
LEUCOGRÁMĂ s. f. hemogramă cu numărul leucocitelor prezente în unitatea de volum de sânge. (< fr. leucograme) Vezi definitia »
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități imaginare; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade. Vezi definitia »
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec. Vezi definitia »
NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦ Fig. Scandal, zarvă, tămbălău. 2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă. 3. (Reg.) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (1). – Sg. refăcut după pl. nunți (< lat. nuptiae). Vezi definitia »