Definita cuvantului substanță
SUBSTÁNȚĂ s.f. 1. Denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimică omogenă. ♦ Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ♦ Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (Fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esență, esențial. [< fr. substance, cf. lat. substantia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu substanță
MONOȘÍNĂ s. f. monorai. (după fr. monorail) Vezi definitia »
dumínică (dumínici), s. f. – Ultima zi a săptămînii. – Var. duminecă, (Olt.) dúminică. Mr., megl. duminică, istr. dumireke. Lat. (dies) domĭnĭca (Cihac, I, 80; Pușcariu 557; Candrea-Dens., 506; REW 2738); cf. it. domenica (calabr., sicil. duminica), prov. dominica, fr. dimanche, cat. dominica, sp., port. domingo. Cf. duminicea. Pentru var. dúminică, cf. Graur, BL, IV, 77. Vezi definitia »
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance. Vezi definitia »
LAPALISÁDĂ s.f. (Liv.) Afirmație naivă care provoacă râsul. [< fr. lapalissade]. Vezi definitia »
scofleájă, scofléje și scofléji, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac folosită adesea ca recipient. 2. bucată de dovleac copt, bun de mâncat. 3. scăfârlie. 4. om prost, fără minte. 5. om bătrân, slab, scofâlcit. Vezi definitia »