CULTÍSM s.n. 1. Bogăție, afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 2. Cuvânt introdus în limbă pe cale cultă; împrumut cult, opus celui popular. [< fr. cultisme]. Vezi definitia »

mentalísm s. n. 1. concepþie metafizicã potrivit cãreia realitatea este spirit. 2. atitudine a acelora care, într–un sistem lingvistic, considerã conþinutul ca un element determinant al expresiei. (<fr. mentalisme, germ. Mentalismus) 3. categorie a iluzionismului care consta in efecte care imita citirea gandurilor, premonitie, perceptie extra-senzoriala, telechinezie, telepatie. Vezi definitia »

MEDIEVÍSM s.n. (Franțuzism) Preocupare pentru evul mediu. [Pron. -di-e-. / < fr. médiévisme]. Vezi definitia »

DECADENTÍSM s.n. 1. Denumire generală pentru curentele antirealiste apărute în literatura și arta claselor pe cale de dispariție, caracterizate prin involuție, regres sau disoluție a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori. 2. Curent, născut în Franța la sfârșitul sec. XIX, care se supune rigidităților școlii parnasiene și în bună măsură naturalismului, apropiat ca formulă artistică de simbolism, în care, până la urmă, se va dizolva. [Cf. fr. décadentisme, it. decadentismo]. Vezi definitia »

ORIGENÍSM s. n. doctrina lui Origene care, susținând că Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de după moarte și admitea eternitatea materiei și preexistența sufletului față de trup. (< fr. origenisme) Vezi definitia »