AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. 1. Ajutor¹. 2. (Înv.) Dare, impozit. – Din ajutori + suf. -ință. Vezi definitia »

procrínță, procrínțe, s.f. (reg.) covățică în care se taie carnea pentru cârnați. Vezi definitia »

RADIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență provocată de radiații. (< fr. radioluminescence) Vezi definitia »

tîndálă (-le), s. f. – 1. Prostănac, gogoman, nătărău. – 2. Tip din poveștine populare. Probabil de la tînt, tont cu suf. expresiv. -ală (Pascu, Suf., 238; Pascu, Arch. Rom., VII, 563). Legătura cu mag. tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germ. tändeln „a zburda” (Pușcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Der. tîndăli, vb. (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, s. f. (puturoșenie). – Cf. tont, trind. Vezi definitia »

STÁVĂ, stave, s. f. (Reg.) Herghelie. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. [Var.: steávă s. f.] – Cf. bg. stava, alb. stavë. Vezi definitia »