papúc (papúci), s. m. – Pantof ușor (de casă), cipic. – Mr., megl. păpuță. Tc. papuç, din per. papuš (Eguilaz 328; Roesler 601; Șeineanu, II, 282; Lokotsch 1625), cf. ngr. παπούτσι, fr. babouche, it. babuccia, sp. babucha. Rezultatul normal ar fi *papuci; sing. actual a fost reconstituit după pl. (Byck-Graur, BL, I, 23). – Der. papucar, s. m. (cizmar, producător și vînzător de papuci); papucărie, s. f. (meseria papucarului; atelier și magazin de papuci); papugiu, s. m. (cizmar, potlogar, pișicher), din tc. papuci, nume de servitor care se îngrijea de pantofii lăsați la intrarea într-o casă, de unde evoluția semantică, cf. ngr. παπουτσής; papugerie, s. f. (potlogărie, înșelătorie). Vezi definitia »

CAUCIÚC s.n. 1. Substanță elastică și rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2. Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc. [Pron. ca-u-ciuc, pl. -uri. / < fr. caoutchouc, cf. sud-americ. cahuchu]. Vezi definitia »

pruc s.n. (reg.) surpătură în mină. Vezi definitia »

cuc, cuci s. m. 1. (deț.) gardian. 2. (mil.) emblema de pe caschetă sau bonetă. 3. penis (de copil). Vezi definitia »

tumurlúc (-ci), s. m. – 1. Trunchi de lemn, butuc. – 2. Temniță, închisoare. – Var. tumurlug. Tc. tum(u)ruk „trunchi” (Tiktin, cf. Șeineanu, II, 368). Este dubletul lui tumurug, s. m. (Mold., lemn, par), cf. ngr. τουμπρούϰι, bg. tumruk, sb. tomruk; de aici turugă, s. f. (Olt., ciot), probabil în loc de *tumurugă (după Candrea, din lat. torus cu suf. -ugă). Vezi definitia »