ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesiune. – Din fr. itinérant. Vezi definitia »

Accident acut, paroxistic de toxemie gravidică. Vezi definitia »

TESTAMÉNT s. n. 1. act juridic prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. 2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepțiilor sale estetice ori literare. (< fr. testament, lat. testamentum, germ. Testament) Vezi definitia »

cont (cónturi), s. n. – Socoteală. – Var. (înv.) contă. It. conto sau germ. Konto, sau fr. compte (sec. XIX). – Der. conta, vb. (a socoti, a calcula); contabil, s. m., din fr. comptable; contabilitate, s. f., din fr. comptabilité; contuar (var. comptuar, înv. cantoră), s. n., din fr. comptoir, var. prin intermediul rus. kantora. Vezi definitia »

INTOLERÁNT, -Ă adj. Neîngăduitor. [Cf. fr. intolérant]. Vezi definitia »