SUBSTITÚȚIE s.f. Substituire, înlocuire. ♦ Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice, care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație. ♦ (Chim.) Înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical. ♦ (Lingv.) Înlocuire a unui sunet prin altul. ♦ Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. [Gen. -iei, var. substituțiune s.f. / cf. fr. substitution, lat. substitutio]. Vezi definitia »

CHERATOMEGALÍE s. f. anomalie congenitală caracterizată prin dimensiunea excesivă a corneei. (< fr. kératomégalie) Vezi definitia »

ANDRÍE elem. andr(o)-. Vezi definitia »

AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune însemnată suferită de o navă, de o mașină, de o construcție, de o marfă etc. – Fr. avarie. Vezi definitia »

gâjulíe (gujulíe), gâjulíi (gujulíi), s.f. (reg., înv.) 1. insectă care nu poate zbura. 2. (cu sens colectiv) insecte, gângănii. 3. (cu sens colectiv) fructe uscate. Vezi definitia »