HOLÉRĂ, holere, s. f. 1. Boală epidemică gravă, adesea mortală, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături și diaree, care duce la o puternică deshidratare a organismului. ◊ Expr. A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva. 2. Boală infecțioasă a păsărilor, cu evoluție gravă, provocată de un microb; pasteureloză. 3. Epitet dat unei ființe urâte și rele. – Din lat. cholera, ngr. choléra, ucr. holera. Vezi definitia »

tășchíță s.f. (reg.) tăiței în formă de pătrățele. Vezi definitia »

PROTEOLÍZĂ s.f. Hidroliza proteinelor. [< fr. protéolyse]. Vezi definitia »

XÍSMĂ s.f. (Med.) Bucăți de membrane în scaune diareice. [< fr. xysme, cf. gr. xysma – rezultat prin răzuire]. Vezi definitia »

CAMARÍLĂ s.f. Clică de curteni care influențează, din interes personal, actele unui suveran. [< sp., fr. camarilla]. Vezi definitia »