Definita cuvantului colun
colún (colúni), s. m. – Hemion. Sl. kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvînt oriental, cf. tc. kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cum., în sec. XVI. A dispărut o dată cu animalul (sec. XVII), dar se conservă în toponimie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu colun
BUN1 adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Din bun4. Vezi definitia »
a da un tun expr. a se îmbogăți rapid, pe căi ilicite. Vezi definitia »
CĂPCĂÚN, căpcăuni, s. m. Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. Cap1 + câine (după ngr. kinokefalos). Vezi definitia »
níciun (ni-ciun / nici-un) adj. pr. m., g.-d. níciunui / niciúnui; f. nício (ni-cio / nici-o), g.-d. níciunei / niciúnei Vezi definitia »
PETÚN s.n. (Bot.) Tabac. [< fr. pétun, cf. port. petum]. Vezi definitia »