Definita cuvantului comînda
comîndá (-d, -át), vb. – 1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu comînda
BUDA, lac glaciar pe versantul sudic al M-ților Făgăraș, la 2.056 m alt.; 0,9 ha; ad. max.: 2,2 m. De aici izv. pîrîul Buda, unul dintre izv. Argeșului. Vezi definitia »
EXONDÁ vb. I. refl. (Geol.; despre suprafețe ale scoarței terestre) A se ridica deasupra nivelului mării; (despre locuri inundate) a se usca. [< fr. exonder]. Vezi definitia »
PLACARDÁ vb. tr. a afișa, a pune o placardă. (< fr. placarder) Vezi definitia »
APROFUNDÁ vb. tr. a studia temeinic; a pătrunde cu mintea. (după fr. approfondir) Vezi definitia »
DISUADÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A abate pe cineva de la o hotărâre. [Pron. -su-a-. / < fr. dissuader]. Vezi definitia »