Definita cuvantului supleant
SUPLEÁNT, -Ă s.m. și f. (În trecut) Judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură. ♦ Suplinitor. // adj. Membru supleant = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ. [Pron. -ple-ant. / < fr. suppléant].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu supleant
PELOBIÓNT s. n. organism care trăiește pe un sol mâlos. (< germ. Pelobiont) Vezi definitia »
ABSOLVÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens]. Vezi definitia »
RISCÁNT, -Ă, riscanți, -te, adj. (Despre situații sau acțiuni) Plin de riscuri, expus la primejdii; nesigur, primejdios; riscat. – Din germ. riskant. Vezi definitia »
SUPLEÁNT, -Ă, supleanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură și care avea anumite atribuții secundare sau intra în compunerea completelor de judecată în cauze de importanță mai mică. 2. Adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit într-un comitet, într-o comisie, într-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea înlocui pe titular și care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppléant. Vezi definitia »
labirínt (labirínturi), s. n. – Dedal. – Var. (înv.) lavirint. Fr. labyrinthe, și înainte (sec. XVII) direct din gr. λαβύρινθος (Gáldi 205). Vezi definitia »