șăicár, șăicári, s.m. (înv. și reg.) persoană care conducea o șaică (v.); persoană care construia șăici; șaicaș, luntraș. Vezi definitia »

PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar. Vezi definitia »

BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Din bivol + suf. -ar. Vezi definitia »

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. Vezi definitia »

advár (-re), s. n. – Amuletă, talisman. – Var. agvar(ă), avgar. De la numele Abgaro, al regelui din Edesa. După o legendă apocrifă, odinioară populară în România, acesta s-a însănătoșit grație unei scrisori primite de la Iisus Cristos, a cărei copie o purta cu sine, ca amuletă. Cf. Bogrea, Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj, I, 318-26, și II, 362-3; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 189. Vezi definitia »