Definita cuvantului complement
complemént (compleménte), s. n. – Ceea ce se adaugă la ceva, complinire. – Var. compliment. Fr. complément. Var. este vulgarism, datorat confuziei cu compliment, s. n. (cuvînt de laudă, măgulire), din fr. compliment, cf. mr. compliment, din ngr. ϰομπλιμέντα. – Der. complementar, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu complement
INCONȘTIÉNT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. Lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ♦ (Despre acțiuni) Făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. // s.n. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. inconscient]. Vezi definitia »
ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Fr. alternant (lat. lit. alternans, -ntis). Vezi definitia »
mirobolant Vezi definitia »
IMPRUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens) Vezi definitia »
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent. Vezi definitia »