SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcția..., înspre, către, la. Pornesc spre școală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; și ziua de... Luni spre marți. ♦ (Arată o acțiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare copulativă) După aceea, și apoi. 3. (Introduce un complement circumstanțial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanțial de mod) (În așa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Înv. și reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super. Vezi definitia »

TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare. Vezi definitia »

CASTRÁRE s.f. Acțiunea de a castra; castrație. ♦ (Bot.) Îndepărtarea staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice. [< castra]. Vezi definitia »

ABSOLVÍRE, absolviri, s. f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – V. absolvi. Vezi definitia »

DECARTÁRE s. f. (la jocul de cărți) depunerea, eliminarea din mână a uneia sau mai multor cărți. (< de¹- + carte) Vezi definitia »