DORMÍ, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se găsi în stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) fig. a fi încet la treabă, a se mișca leneș; p. ext. a fi absent la ceea ce se petrece în jur. ♦ Fig. A fi mort. ◊ Expr. (Tranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urmă) = a fi mort; (în imprecații) a muri. 2. A rămâne peste noapte undeva; a mânea. 3. Fig. (În construcții negative) A veghea; a fi vigilent. 4. Fig. A zăcea ascuns; a mocni. Acea tainică simțire care doarme-n a ta harfă (EMINESCU). [Var.: (reg.) durmí vb. IV] – Lat. dormire. Vezi definitia »

MI²(O)- elem. mio¹-. Vezi definitia »

DORMÍ, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se afla în stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) a fi încet la treabă, a se mișca cu greutate. ♦ Fig. A fi absent la ceea ce se petrece în jur. ♦ Fig. A fi mort. 2. A rămâne peste noapte undeva; a mânea. 3. Fig. A zăcea ascuns; a mocni. [Var.: (reg.) durmí vb. IV] – Lat. dormire. Vezi definitia »

SEMI- Element de compunere însemnând „jumătate de”, „pe jumătate”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., lat. semi-. Vezi definitia »

adormí (adórm, adormít), vb. – 1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz). Vezi definitia »