fărălegiuitór, fărălegiuitoáre, adj. și s.m. (înv.) (om) fără de lege, nelegiuit, păcătos. Vezi definitia »

RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor. Vezi definitia »

FRUCTIVÓR, -Ă adj. frugivor. (< fructi- + -vor) Vezi definitia »

DISCRIMINATÓR s. n. demodulator de frecvență. (< fr. discriminateur) Vezi definitia »

MACHETATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care concepe și execută macheta unei lucrări, desenul unei mărci poștale; machetist. [Et. incertă]. Vezi definitia »