pânzătúră, pânzătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. pânză, pânzet; bucată de pânză. 2. giulgiu. 3. față de masă. 4. lenjerie de pat sau de corp. 5. (reg.) năframă. 6. acoperământ al vaselor liturgice. 7. perdea. 8. fată. 9. strecurătoare. 10. osânză. Vezi definitia »

picluítă, picluíte, s.f. (reg.; despre făină) care a fost cernută fin; care este de cea mai bună calitate. Vezi definitia »

pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală. Vezi definitia »

1.COAPSĂ, la femei ;(expresie admirativă : „CE BULAN/BULANE ARE!”) ; 2.NOROC CHIOR, NOROCUL PROSTULUI ; expresie admirativ/înciudată : „CE BULAN ARE!” ; 2.BASTONUL DE CAUCIUC din dotarea polițiștilor ; expresie : „I-A TRAS UN BULAN PE SPATE” Vezi definitia »

HANTÍSĂ s. f. 1. idee, amintire etc. de care cineva nu se poate debarasa; obsesie. 2. mișcare de obiecte, zgomot etc. despre care se pretinde că ar putea fi provocată la distanță, prin inducție psihică. (< fr. hantise) Vezi definitia »