MINTEÁN, mintene, s. n. Haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular. ♦ Pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuți sau de alte categorii de ostași. – Din tc. mintan. Vezi definitia »

nauruán (referitor la Nauru) (na-u-ru-an) adj. m., s. m., pl. nauruáni; adj. f., s. f. nauruánă, pl. nauruáne Vezi definitia »

guzán, guzáni, s.m. (reg., înv.) guzgan, șobolan. Vezi definitia »

băcán (băcáni), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș. Vezi definitia »

BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., scr. bostan. Vezi definitia »