MULTITÚDINE, multitudini, s. f. Mulțime (de oameni); număr mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezintă o problemă). – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude. Vezi definitia »

EFRACȚIÚNE s.f. v. efracție. Vezi definitia »

SECȚIÚNE, secțiuni, s. f. 1. Faptul de a secționa; tăietură, despărțire; (concr.) porțiune tăiată în urma secționării; loc unde s-a făcut o secționare. 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață (plană sau curbă). ♦ Aria unei secțiuni (2). 3. (Tehn.) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesă. 4. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis. Vezi definitia »

DETORSIÚNE s.f. Dezrăsucire, întindere (la loc); detorsionare. [< fr. détorsion]. Vezi definitia »

INTROMISIÚNE s.f. (Rar) Introducere a unui corp în interiorul altuia. [Var. intromisie s.f. / < fr. intromission]. Vezi definitia »