Definita cuvantului condei
condéi (condéie), s. n. – 1. Pană, toc. – 2. Pană specială pentru a încondeia ouăle de Paști. – 3. (Înv.) Pensulă. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (Înv.) Birou, cabinet. – 6. Cîrmă. – 7. Cuțit de meliță mecanică. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb. kondilĭ (sec. XVII), alb. kondilj. – Der. încondeia, vb. (a desena, a împodobi ouăle de Paști; a defăima); încondeială, s. n. (culoare neagră de vopsit sprîncenele); încondeietură, s. f. (acțiunea de a încondeia ouăle de Paști; defăimare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu condei
pei2, s.n. (înv.) acont, arvună. Vezi definitia »
fundéi, fundéiuri, s.n. (reg.) 1. rămășiță dintr-o trâmbă de pânză, din care s-a tăiat o bucată. 2. rămășiță dintr-o claie de grâu, după ce s-au luat cei mai mulți snopi; așternutul de paie pe care se face stogul de grâu. 3. parte de sus a intestinului gros. Vezi definitia »
francofoniei Vezi definitia »
BEILERBÉI, beilerbei, s. m. (Turcism înv.) Guvernator general al unei provincii turcești. [Pr.: bei-. – Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Tc. beyler-bey „beiul beilor”. Vezi definitia »
ceí, ceiésc, vb. IV (reg.) a ține la dreapta. Vezi definitia »