Definita cuvantului condică
cóndică (cóndici), s. f. – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (Înv.) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. Ngr. ϰώντιϰας, var. de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s. m. (conțopist; arhivar); condicuță, s. f. (carnet).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu condică
traseistă, traseiste s. f. (pub.) prostituată care își acostează clienții pe șoseaua de centură. Vezi definitia »
PETROFÍTĂ s. f. plantă care crește pe locuri pietroase și stâncoase. (< fr. pétrophyte) Vezi definitia »
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna. Vezi definitia »
GASTRÍNĂ s. f. substanță secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică. (< fr. gastrine) Vezi definitia »
huimăceálă, huimăcéli, s.f. (reg.) amețeală, buimăceală. Vezi definitia »