tencui, tencuiesc v. t. a bate. Vezi definitia »

ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ Tranz. Spec. A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + suf. -ui. Vezi definitia »

șfiluí, șfiluiésc, vb. IV refl. (reg.) a uza de toate mijloacele pentru a parveni, a se folosi de împrejurări. Vezi definitia »

lăcătuí, lăcătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a închide cu lacătul. 2. a-și face locaș. Vezi definitia »

spumuí, spúmi și spumuiésc, vb. IV 1. (înv.; despre săpun, detergenți etc. sau despre lichide) a face multă spumă, a se umple de spumă; a spuma, a clăbuci, a spumega. 2. (pop.; despre mâncăruri sau lichide date în fiert și fermentate) a curăța de spumă; a spuma. 3. (reg.; despre rufe) a spăla cu multă spumă; a albi. 4. (fig.; reg.) a certa (pe cineva). Vezi definitia »