plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus). Vezi definitia »

POLIARTRÓZĂ s.f. Reumatism cronic cu multe articulații. [Cf. fr. polyarticulaire]. Vezi definitia »

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. Maximă, sentință. – Fr. apophtegme (< gr.). Vezi definitia »

PARAGENÉTICĂ s.f. – V. paragenetic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

grăunță, grăunțe s. f. 1. (la pl.) bani. 2. bijuterii de aur rupte în bucăți. Vezi definitia »