Definita cuvantului sursă
SÚRSĂ s.f. 1. Loc unde se găsește și de unde se poate procura un lucru din belșug. ♦ Sursă de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor. ♦ Loc unde se produce o formă de energie. 2. (Fig.) Izvor, origine, obârșie. [< fr. source].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sursă
nădăníță, nădăníțe, s.f. (reg.) meșă de păr fals adăugată de fete la păr. Vezi definitia »
RĂSUCEÁLĂ, răsuceli, s. f. Răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii. – Răsuci + suf. -eală. Vezi definitia »
zárzără (-re). s. f. – Un fel de caisă mai mică. – Var. zarzănă, zarzălă, zarzara, zărzălie. Ngr. ζέρζαλον (Tiktin), din tc. zerdali, per. zerdalu, cf. bg. zarzala (Conev 48). – Der. zarzăr, s. m. (pom fructifer care face zarzăre). Vezi definitia »
mănúșă (mănúși), s. f. – 1. Îmbrăcăminte pentru mîini. – 2. Toartă, mîner. – 3. Coadă de unealtă. – 4. Clanță, ivăr. – 5. Snop, mănunchi de cînepă. – 6. Fiare (pentru deținuți). – Var. mînușe. De la mînă, cu suf. dim. -uș; sing. s-a reconstituit după pl. mănuși. – Der. mănușar, s. m. (fabricant, negustor de mănuși); mănușat (var. înmănușat), adj. (cu mănuși); mănușerie, s. f. (fabrică, magazin de mănuși); înmănușa, vb. (a pune, a purta mănuși). Vezi definitia »
RIPÓSTĂ s.f. Răspuns prompt și energic; acțiune hotărâtă care respinge un atac. [< fr. riposte, cf. it. risposta – răspuns]. Vezi definitia »