Definita cuvantului conovăț
conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu conovăț
crívăț (crívețe), s. n. – Vînt rece, care bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr. krivec, sb. krivac, din sl. krivŭ „oblic, strîmb” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). – Der. crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional). Vezi definitia »
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. Pui de broască. – Din broască + suf. -uț.. Vezi definitia »
nodéț, nodéțe, s.n. (reg.) extremitate inferioară a gambei. Vezi definitia »
secăréț2, secăreáță, adj. (reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secară; (despre boabele de grâu) amestecat cu secară, secăros, secărit. Vezi definitia »
zaț s. n., pl. záțuri Vezi definitia »