RĂTĂCÍRE, rătăciri, s. f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ Fig. Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. ♦ Fig. Greșeală, eroare. – V. rătăci. Vezi definitia »

DOZÁRE s.f. Acțiunea de a doza și rezultatul ei; dozaj. [< doza]. Vezi definitia »

PERPETUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [< perpetua]. Vezi definitia »

REFULÁRE s. f. acțiunea de a refula; respingere; înăbușire. ◊ (psihan.) act psihic prin care eul se apără în mod inconștient de dorințele, ideile etc. care contrazic convingerile sau normele morale. (< refula) Vezi definitia »

ADMINISTRÁRE, administrări, s. f. Acțiunea de a administra. – V. administra. Vezi definitia »