balamut, balamuți, s. m. om naiv / ușor de păcălit; victimă predilectă a unui hoț Vezi definitia »

NEȚESÚT adj. v. PIEDIN. (Pop.) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân nețesute și se taie când pânza este scoasă de pe războiul de țesut. [DEX '98] Vezi definitia »

ȘUT² s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot) Vezi definitia »

BISMÚT/BÍSMUT s. n. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină. (< fr. bismuth) Vezi definitia »

CALICUT v. Kozhikode. Vezi definitia »