Definita cuvantului consemn
consémn (consémne), s. n. – 1. Ordin, dispoziție. – 2. Cuvînt de ordine, lozincă. De la semn pe baza modelului fr. consigne. – Der. consemna, vb. din fr. consigner; consemnați(un)e, s. f.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu consemn
ELECTROSÓMN s. n. (Med.) Somn artificial provocat cu ajutorul curentului electric, utilizat în tratamentul unor boli psihice și nervoase. – Electro- + somn. Vezi definitia »
demn (démnă), adj. – 1. Vrednic, capabil de. – 2. Care impune respect. Lat. dignum (sec. XIX), adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn, lignum › lemn. – Der. (din lat. sau fr.) demnitar, s. m.; demnitate, s. f.; nedemn, adj. Formele dignitar, dignitate sînt înv. – V. îndemna. Vezi definitia »
INDÉMN, -Ă adj. (Rar) Care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr. [< fr. indemne, cf. lat. indemnis < in – fără, damnum – pagubă]. Vezi definitia »
NEDÉMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn]. Vezi definitia »
lemn adj. invar. 1. prost, imbecil, cretin. 2. inert. Vezi definitia »