DIPLOMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la diplomație, de diplomat. ♦ corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat. 2. abil, calculat. II. s. f. 1. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărților și a altor documente oficiale. 2. diplomație (1). (< fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik) Vezi definitia »

RITUÁLIC, -Ă adj. ritual (I). (< germ. ritualisch) Vezi definitia »

INÍC, -Ă, inici, -ce, adj. (Livr.) Care nu este echitabil; inechitabil, nedrept. – Din fr. inique, lat. iniquus. Vezi definitia »

SCIENTOLÓGIC, -Ă, scientologici, -ce, adj. Referitor la scientologie, de scientologie. [Pr.: sci-en-] – Din fr. scientologique. Vezi definitia »

IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék). Vezi definitia »