CLICHÉT, clichete, s. n. Organ de mașină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate. – Din fr. cliquet. Vezi definitia »

SÚNET, sunete, s. n. 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – Lat. sonitus. Vezi definitia »

APOLOGÉT s.m. Cel care laudă cu un zel excesiv o idee, un sistem etc. [< germ. Apologet]. Vezi definitia »

CAȘÉT s.n. 1. (Franțuzism) Carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor. ♦ Plată făcută după numărul de lecții predate. 2. (Filat.) Plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor. 3. (Farm.) Cașetă. [Pl. -te, -turi. / < fr. cachet]. Vezi definitia »

GHIȘÉT s. n. poartă, la crichet, din trei țăruși fixați în poziție verticală în sol, uniți la partea de deasupra. (< fr. guichet) Vezi definitia »