pipăitór, pipăitoáre, adj., s.f. și n. (înv.) 1. (adj.) care pipăie. 2. (adj.) palpabil. 3. (s.f.; reg.) antenă (la albine). 4. (s.n.; reg.) coș de nuiele (fără fund) pentru prins pește. Vezi definitia »

TELESPECTATÓR, -OÁRE, telespectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește o emisiune la televizor. – Din fr. téléspectateur. Vezi definitia »

COPOSESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. deținător, titular al unui drept de coposesiune. (< fr. copossesseur) Vezi definitia »

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor. Vezi definitia »

CONSERVATÓR¹, conservatoare, s. n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium. Vezi definitia »