METÓDICĂ, metodici, s. f. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. ♦ Care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika. Vezi definitia »

IZOCATABÁZĂ s.f. Linie care unește punctele cu aceeași intensitate a mișcării de scufundare a scoarței terestre. [Var. isocatabază s.f. / < fr. isocatabase, cf. gr. isos – egal, kata – în jos]. Vezi definitia »

MARTENSÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent al oțelului. [< fr. martensite]. Vezi definitia »

NECROBIÓZĂ, necrobioze, s. f. (Med.) Necroză care apare ca urmare a unor leziuni distrofice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiose. Vezi definitia »

TURNÉTĂ s.f. (Poligr.) Aparat folosit la depunerea uniformă și uscarea stratului fotosensibil pe plăcile metalice care servesc la executarea formelor de tipar înalt sau plan. [< fr. tournette]. Vezi definitia »