ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor. ♦ Economie națională strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie. Vezi definitia »

VEZICÁȚIE s.f. (Med.) Formare de bășici pe piele, ca urmare a acțiunii unui vezicant. [Gen. -iei, var. vezicațiúne s.f. / < fr. vésication]. Vezi definitia »

ZOOPSIHOLOGÍE s. f. psihologie animală. (< fr. zoopsychologie) Vezi definitia »

ASPIRÁȚIE s.f. 1. Năzuință, dorință, râvnă. 2. Deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte, care se produce prin micșorarea presiunii aerului din ea. ♦ Sorbire de aer; aspirare; zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe. [Gen. -iei, var. aspirațiune s.f. / cf. fr. aspiration, it. aspirazione, lat. adspiratio]. Vezi definitia »

DECARBURÁȚIE s.f. Decarburare. [Gen. -iei. / < fr. décarburation]. Vezi definitia »