Definita cuvantului copcă
cópcă (-ci), s. f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s. m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s. n. (altoire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu copcă
ÓCNĂ, ocne, s. f. 1. Mină (mai ales de sare); salină. ◊ Expr. (Adverbial) Sărat ocnă = foarte sărat, prea sărat. 2. Închisoare pentru cei condamnați la muncă silnică în saline; p. gener. închisoare, pușcărie. ♦ Pedeapsă executată într-o astfel de închisoare. – Din sl. okno „fereastră”. Vezi definitia »
CHALÁZĂ s.f. v. șalază. Vezi definitia »
CASÚLĂ s. f. veșmânt cu aspect de pelerină fără mâneci și cu o singură deschizătură pentru cap, la preoții catolici. (< germ. Casula, lat. casula) Vezi definitia »
ZĂMÚRCĂ s. f. (Reg.) Mâncare cu prea multă zeamă. [Var.: zămấrcă] – Cf. z(e)amă. Vezi definitia »
SIMFONIÉTĂ s. f. simfonie de proporții reduse. (< it. sinfonietta) Vezi definitia »