Definita cuvantului copită
copítă (copíte), s. f. – 1. Partea cornoasă care acoperă terminațiile degetelor la copitate. – 2. Ciupercă (Polyporus fomentarius). – Megl. cupită. Sl. kopyto (Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg. kopito, sb. kòpito, rus. kopito. Este dublet al lui căpută. – Der. copita, vb. (a lovi cu copita); copitat, adj. (care are copite); copitariță, s. f. (burete de stejar); copitos, adj. (care are copite; rezistent ca o copită).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu copită
PLUTÍCĂ, plutici, s. f. Plantă erbacee acvatică cu rizom lung, cu flori galbene și cu frunze lucitoare care plutesc la suprafața apei (Nymphoides peltata). – Plută1 + suf. -ică. Vezi definitia »
CAIÁFĂ, caiafe, s. m. și f. Persoană fățarnică, ipocrită. ◊ (În expr.) A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba. – Ngr. Kaiafa. Vezi definitia »
broáncă (broánce), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”. Vezi definitia »
CONCUÍSTĂ s. f. v. conchistă. Vezi definitia »
PRUJITÚRĂ, prujituri, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Pruji + suf. -tură. Vezi definitia »