SĂHĂIDĂCÁR, săhăidăcari, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri etc. [Var.: săidăcár, sahaidacár s. m.] – Săhăidac + suf. -ar. Vezi definitia »

DAMÁR s. n. rășină naturală albă-gălbuie cu nuanțe roșii sau negre, dintr-un arbore din Indochina. (< fr. dammar) Vezi definitia »

POLIGANGLIONÁR, -Ă adj. compus din mai mulți ganglioni. (< fr. polyganglionnaire) Vezi definitia »

BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari asemănătoare cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Care aparține radiculei, care se referă la radiculă. – Din fr. radiculaire. Vezi definitia »