Definita cuvantului tară
TÁRĂ2 s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. [Cf. fr. tare, it. tara].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tară
ȘTAMPÍLĂ s.f. 1. Piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. [Var. stampilă s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla]. Vezi definitia »
ștubícă, ștubíci, s.f. (reg.) lădiță în care se țin uneltele întrebuințate la ascuțitul coasei. Vezi definitia »
BĂTÚTĂ, bătute, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin bătăi ritmice din mâini și din picioare) și al melodiei după care se execută. – V. bate. Vezi definitia »
ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție a camerei de aer a unui vehicul, confecționat din cauciuc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din. fr. enveloppe. Vezi definitia »
CROMATÍNĂ s. f. granulație colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului. (< fr. chromatine) Vezi definitia »