stu! interj. (reg.; de obicei repetat) cuvânt însoțit și de gesturi amenințătoare, cu care se îndeamnă boii înjugați la care să dea înapoi. Vezi definitia »

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte de joc de culoarea care, în mod convențional, este socotită a avea o mai mare valoare decât celelalte. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Fr. atout. Vezi definitia »

ANASTASATU, Constantin (1917-1995, n. Corabia), ftiziolog român. Acad. (1990), prov. univ. la București. Lucrări în domeniul chimioterapiei și chimioprofilaxiei în tuberculoză. Vezi definitia »

tu pr., d. acc. ție, neacc. îți, ți (ți se dă), ți- (ți-a dat, ți-l dă), -ți (dându-ți), -ți- (dându-ți-se), ac. acc. tíne (prep. + tine), neacc. te (te vede), te- (te-ntreabă, te-a văzut), -te (întreabă-te), -te- (vedea-te-aș) Vezi definitia »

BATU (?-1256), han tătar, nepot al lui Genghis-han. A condus numeroase expediții împotriva cnezatelor rusești, ca și marea invazie în Polonia, Ungaria, Dalmația și ținuturile românești (1236-1242). Întemeietor al statului Hoarda de aur. Vezi definitia »